O chemare personală

    Te-ai întrebat vreodată dacă ești în locul potrivit? Dacă locul de muncă pe care îl ai se potrivește cu abilitățile și talentele tale? Fiecare dintre noi are un drum stabilit în această viață, o chemare și un scop. Ce poate să umple zilele unui om cu bucurie, mai mult decât a merge la muncă acolo unde a fost menit să meargă. Deseori s-a întâmplat să auzim de la diferite persoane: eu nu aș putea să fac niciodată ce faceți voi, vă apreciem pentru ce faceți, este nevoie în viața acestor copii de voi, însă ce ne încuraja cel mai mult erau aceste cuvinte: simțim inima voastră pentru acești copii și știm că vă pasă cu adevărat de ei. Inima cânta de fericire când auzeam aceste cuvinte. Pentru ca DA, dincolo de orice ajutor, fie el material, profesional, de dezvoltare personală, există o inimă plină de iubire pentru copiii proveniți din centre de plasament.

     Știm că această inimă plină de iubire nu este de la noi, mai degrabă este o chemare a Lui Dumnezeu către a oferi iubire și a aduce lumină în viața acestor copii. În traseul nostru profesional au fost multe momente de cumpănă, momente în care am simțit că rămânem fără resurse, că nu mai avem puteri și că cel mai bine ar fi să renunțăm și să ne îndreptăm către altceva. Ce credeți că ne-a reținut de fiecare dată? Sincer, în momentele cele mai descurajante am avut parte de experiențe care ne demonstrau că noi suntem în locul potrivit și că aici trebuie să rămânem. Oamenii care se implicau în munca noastră și ne ajutau, adolescenții care ne spuneau că se simt încurajați și simt că evoluează, copiii care ne săreau în brațe și ne copleșeau cu zeci de îmbrățisări și pupici. Toate aceste experiențe și multe altele, ne dădeau curaj, ne ridicau și ne motivau să continuăm pe acest drum care era și am simțit întotdeauna că este pentru noi.

    Persoanele care lucrează în centrele de plasament, adică în munca directă cu copiii, suntem noi două, eu și colega mea. Desigur, alături de noi sunt și alte persoane minunate care ne-au susținut proiectele și care cred în șansa acestor copii de a avea o viață normală fără a cădea în blestemul de a repeta greșelile părinților. La timpul potrivit, vă vom prezenta fiecare persoană care ne este alături și veți vedea ce rol important au aceste persoane în munca pe care noi o facem. Însă prin acest articol, ne dorim să aflați câte ceva despre motivația fiecăreia dintre noi și să vă încurajăm să vă căutați traseul profesional care să vă aducă bucurie deplină.

     Eszter lucrează de 5 ani în Addip și este o rază de soare pentru fiecare copil pe care îl întâlnește. Legat de ce o motivează să lucreze în acest domeniu, iată care este răspunsul ei: ‘’De ce am ales acest drum? Nu aș putea spune de ce am ales eu acest drum, pentru că pur și simplu el m-a ales pe mine. Încă de când eram mică, am simțit nevoia de a ajuta. Iar când am ajuns la facultate (unde credeam că ajunsesem întâmplător) am înțeles că asta e menirea mea, să ajut. Dumnezeu mi-a pregătit drumul pe care să merg încă din facultate. După facultate m-am angajat într-un ONG unde lucram cu mai multe categorii în nevoie, printre care și copiii din centrele de plasament. Când am ajuns prima oară într-un centru de plasament am simțit că acolo pot aduce zâmbete. Că acolo pot produce o schimbare, fie ea cât de mică, că acolo Dumnezeu mă poate folosi într-un mod atât de frumos. Dar drumul meu a fost unul greu, care m-a scos total din zona de comfort dar care mi-a dat aripi și încredere că sunt în locul potrivit. Simt că Dumnezeu mi-a dat această menire de a ajuta copiii din centrele de plasament. Inima mea bate pentru ei și dragostea pe care o am în inimă este de la Dumnezeu. Și știu că acești copii, mai presus de toate lucrurile au nevoie de Dragoste. ‘’

     Cât despre mine și chemarea aceasta de a lucra cu copiii din centrele de plasament aș putea vorbi ore întregi. Însă cred că cel mai important este faptul că la vârsta de 13 ani am ajuns într-un centru de plasament. Pe la 14 ani, mi-am spus așa: eu vreau să mă realizez și când asta se va întâmpla, vreau să mă reîntorc în centrele de plasament și să le ofer copiilor exact ce mi-a lipsit mie. De pe atunci am început să îmi conturez mental traseul profesional. Dumnezeu a fost alături de mine și mi-a deschis ușile potrivite încât să ajung să fac exact ce mi-am propus. Sunt convinsă că experiența mea de viață nu a fost o întâmplare, din contră, ea a fost îngăduită de către Dumnezeu tocmai cu scopul de a mă face cu adevărat utilă în viața celor lipsiți de ocrotirea și protecția unei familii. Iată că după aproape 7 ani de experiență în acest domeniu, pot spune cu convingere că aș alege la fel, fără a schimba nimic legat de traseul meu profesional.

      Dacă nu ți-ai găsit încă menirea, ai credință și nu înceta să cauți. Fiecare avem scopul nostru în această lume și atunci când îl găsim, vom trăi pe deplin.