Mâine o să fie bine!

Cum vede o fata instituționalizată viața peste 10 ani? Povestea din această lună ne duce într-o stare de visare și ne arată că tinerii instituționalizați au vise frumoase și, mai ales, au capacitatea de a transmite emoție prin redarea acestor vise.

„Ora 7:00 dimineța, ceasul sună fiind foarte devreme. Mă trezesc, constat că soțul meu s-a trezit înaintea mea, căci nu e în pat. Mă spăl pe față și pe dinți și îmi iau niște haine lejere pe mine. Cobor apoi în camera micuțului meu care peste o săptămână va face 5 anișori. Dragul meu Victor, dacă ar știi cât de mult îl iubesc părinții lui! Dacă ar știi că este comoara noastră! Îl iau în brațe și cobor în bucătărie, sufletul meu era deja acolo, și ce să vezi? Un mic dejun pregătit de soțul meu ne aștepta! Victor sare în brațele tatălui său să primească pupicul de dimineață. Bineînțeles că îl primește și mami!

Decidem să ne plimbăm în parc și să ne jucăm cu Victor care aleargă cu zâmbetul larg, jucându-se cu toate jucăriile primite de la noi. E deja prânzul, mergem acasă să mâncăm iar apoi îmi pregătesc machiajul și garderoba de show, pentru concertul din București de la Sala Palatului. Mai stau puțin la studio pentru a repeta, bineînțeles fiind în garajul casei, frumos amenajat cu toate premiile mele și poze cu Victoraș al nostru. Îl pun pe Victor la somnic, căci la cererea publicului am să-l iau pe el și pe soțul meu, care este și managerul meu.

Se face ora 18:00, ajunși în fața sălii mă îndrept spre cabina de machiaj cu Victor în brațe și soțul meu care nu se mai oprește să mă admire și să mă complimenteze.

Aud țipete, urlete…toată lumea îmi strigă numele, am emoții, deși sunt de ani de zile, încă am emoții. Doamne și cât de mult iubesc lucrul acesta.! Mii de suflete așteaptă să urc pe scenă și inevitabilul se întâmplă.

Încept să fredonez, însă toată lumea a rămas mută…nu înțelegeam, nu făceam deloc playback, nu sunt nici prost îmbrăcată…ce naiba? Dintr-o dată văd cum se aprinde o lanternă, încă una, încă una,…Doamne încep să se aprindă mii de lanterne! Mă simt ciudat, nu înțeleg, tremur…sper că nu s-a luat curentul! Văd cum toate lanternele au format numărul șapte și cuvântul ani. Doamne, am uitat! Azi era ziua noatră, 7 ani de căsătorie. Pe fundal apare melodia noastră și Victor cu un buchet destul de mare de trandafiri albaștri și albi se îndreaptă către mine: “tu mami, tati a spus să îți dau flori, dar eu am vrut să îți cumpăr dulciuri!”…Am început să râd și să plâng de bucurie. Fanii mei cântau la mulți ani iar eu și soțul meu acolo sus în fața tuturor,  ne sărutam. 

Atunci mi-a spus: Îți iubesc trecutul și cine ai fost tu, te iubesc azi, mâine și pentru totdeauna!”