Dialog

– Doamnă, eu nu înțeleg de ce vă așteptați ca eu să mă port ca o fată educată, cuminte și deșteaptă. Știți prea bine că eu sunt diferită, nu îmi pasă de ce se întâmplă cu mine sau cu cei din jurul meu, nu îmi pasă de nimic. Uneori sunt obraznică chiar și cu dumneavoastră, de ce vă încăpățânați să găsiți ceva bun la mine? Nu există așa ceva!

– Dintr-un motiv foarte simplu: pentru că nu am reușit să văd partea aia rea despre care tu vorbești. Eu văd o privire rece, dar știu care sunt cauzele acestei priviri. Văd un suflet cald, dar știu că tu nu accepți acest suflet cald de teama de a nu fi rănită. Văd un comportament rebel, dar știu că ești adolescentă și te simți neînțeleasă. Văd dorința de a fi ascultată și iubită, dar totodată văd și teama de a îndrăzni să speri la aceste lucruri. Văd ce tu încă nu reușești să vezi. Vreau să te ajut să vezi ce eu văd în tine și atunci vei înțelege de ce te tratez așa.

O lacrimă stătea să îi cadă pe obraz și a înțeles: Pentru noi ea e specială, chiar dacă ea se vede doar ca pe o simplă fată de la Casa de Copii!

Majoritatea tinerilor instituționalizați au o stimă de sine scăzută. Ei au nevoie de un adult care să îi ajute să își dezvolte stima de sine și care să le evidențieze punctele tari. Scopul asociației ADDIP este să ajute astfel de tineri și să le redea aripile jumulite și curajul de a privi mai sus decât ei îndrăznesc.